Istoric

Fundamentarea teoretică şi practică a activităţii de expetiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă  a rezultat ca o necesitate pe măsura dezvoltării şi extinderii sistemului naţional de asigurări sociale. Organizarea, modul de operare, finanţarea şi impactul sistemelor de asigurări sociale sunt influenţate de caracteristicile demografice, socio- economice, culturale. Indiferent de aceste particularităţi, este recunoscut dreptul oricărei persoane de a beneficia de politicile naţionale de asigurări sociale.

Astfel, în anul 1950 s-a înfiinţat în România, prin hotărâre de guvern, Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Recuperarea Deficienţilor care reunea în structura sa fosta Comisie Naţională de Expetiză Medicală, Comisia Natională de Orientare Profesională, ce funcţiona pe lângă Universitatea Bucureşti şi Centrul de Protezare Motorie. El  a funcţionat sub patronajul Ministerului Prevederilor Sociale.

În acea perioadă activitatea de expetiză medicală a capacităţii de muncă avea un caracter mixt medico- administrativ care conducea adesea la o influenţă nefastă a factorului administartiv asupra actului de expertiză.

În anul 1955, direcţia institutului nou creat a fost încredinţată Prof.Dr.Mihail Maurer (1904- 1964), personalitate a lumii medicale româneşti din epoca respectivă , preocupat de impactul  bolii asupra performanţelor profesionale şi sociale ale individului.  Acesta a stabilit noile orientări şi tendinţe, denumindu-l  în sensul activităţii pe care o desfăşura, Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă ,conceput ca organism tehnic de specialitate al asigurărilor sociale. Au fost fundamentate în aceast perioadă principiile fudamentale şi direcţiile specifice de acţiune în acest domeniu. Astfel, Prof.Dr.Mihail Maurer este cel care a arătat că expertiza capacităţii de muncă nu reprezintă un act în sine ci este doar o etapă în asigurarea recuperării capacităţii de muncă a persoanei expertizate.Expertiza capacităţii de muncă are la bază un diagnostic clinic solid fundamentat care permite cuantificarea reducerii nivelului funcţional determinată de boală sau accident, formulată ca diagnostic funcţional, noţiune proprie acestui domeniu de activitate . Diagnosticul funcţional exprimă posibilitatea reabilitării funcţiilor reduse sau , eventual abilitarea funcţiilor restante  (capacităţi compensatorii).

Pentru aprecierea capacităţii de muncă pe care o concepea caun raport între potenţialul biologic al persoanei respective şi solicitările muncii, ale locului concret de muncă, Prof.Dr.Mihail Maurer a dezvoltat cunoaşterea solicitărilor fizice şi neuro- psiho- senzoriale ale acestora , punând bazele profesiologiei medicale. Prin demersurile specifice acesteia este fundamentată ştiiţific cunoaşterea şi cuantificare muncii în scopul identificării locurilor de muncă accesibile deficienţilor şi se pun batele ergonomiei de corecţie pentru deficienţi.

În ceea ce priveşte constituirea reţelei de expertiză  medicală şi recuperarea capacităţii de muncă s-a avut în vedere existenţa a două instanţe de decizie : serviciul teritorial existant în fiecare policlinică teritorială, care asigură expertiza de primă instanţă şi secţia judeţeană ca instanţă de rezolvare a contestaţiilor. Reţeaua era sprijinită în concepţia Prof.Dr.Mihail Maurer de Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, ca for tehnic metodologic de îndrumare şi control.

Începând din anul 1955 , expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă a devenit disciplină de studiu universitar prin înfiinţarea catedrei de profil  din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, fiind iniţial  condusă de Prof.Dr.Mihail Maurer. Activitatea didactică este , încă de la înfiinţarea disciplinei inseparabilă de cea a Institututlui Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de muncă în cadrul căruia funcţioneazăPrin activitatea din cadrul disciplinei se derulează procesul de formare a medicilor specialişti în expertiza medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.

Primele promoţii de specialişti au fost recrutate din rândurile unor clinicieni distinşi (medici internişti, chirurgi, cadre didactice), o parte dintre aceştia devenind ulterior cadre didactice sau colaboratori în procesul de instruire a viitorilor medici din reţeaua de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

Datorită aprofundării problemelor de muncă Prof.Dr.Mihail Maurer a fost cel care a instruit şi primele două promoţii de medici specializaţi în medicina muncii, dar a înţeles că cele două specialităţi au obiective şi mijloace de acţiune diferite, ce nu pot fi confundate.

Într-adevăr se poate spune că Prof.Dr.Mihail Maurer a fost creatorul şcoliiromâneşti de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, şcoală ce s-a bucurat de recunoaştere internaţională.

Din anul 1966 a venit la conducerea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi a catedrei Prof.Dr.Octavian Berlogea, care a asigurat continuitatea de concepţie şi practică în domeniu.

Bun organizator de sănătate publică, Prof.Dr.Octavian Berlogea a legat mai strâns activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă de activitatea profilactică şi curativă considerând că aceasta se integrează de fapt în sistemul general de ocrotire a sănătăţii . El a iniţiat şi patronat realizarea unui set de criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de capacitate de muncă, în ideea unei mai evidente obiectivări a actului de evaluare a capacităţii de muncă.

Prof.Dr.Octavian Berlogea a continuat activitatea de cercetare  în domeniul cunoaşterii locului de muncă, realizând, împerună cu colaboratorii cataloage ale locurilor de muncă din toate ramurile economiei naţionale, ce reprezentau şi reprezintă instrumente de lucru instrumente de lucru pentru comisiile de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă în realizarea încadrării adecvate în muncă a persoanelor recuperate. O atenţie deosebită a acordat şi cercetării ergonomice în general şi pentru adaptarea locului de muncă pentru persoane cu deficienţe, în special.

În anul 1977 la conducerea Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi a catedrei de profil a fost numit  Prof.Dr. Nicolae Şirjiţă care s-a dovedit a fi un fidel continuator al concepţiei şcolii româneşti de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă. În activitatea sa ca director al institutului şi-a propus, printre altele următoarele obiective:

  • Intensificarea activităţii ştiinţifice, de învăţământ şi cercetare
  • Reînnoirea  şi modernizarea dotării materiale
  • Accentuarea laturii recuperatorii în activitatea institutului

Majoritatea lucrărilor de cercetare s-au regăsit în diverse materiale metodologice destinate reţelei de specialitate:

  • Criterii de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de capacitate de muncă, reînnoite periodic
  • Criteri de orientare profesională pentru deficienţi
  • Culegere de locuri de muncă accesibile deficienţilor
  • Criterii de recuperare medico- socio- profesionale